Mitul contraculturii. Rebelii, consumul si capitalismul

In anii ’60, tinerii nonconformisti ai generatiei hippie au lansat o ampla revolta impotriva societatii capitaliste moderne. Au denuntat consumul, materialismul, razboiul, conformismul stalpii „sistemului“ si au incercat sa faca primii pasi spre o societate pasnica bazata pe libertate si iubire. Intre timp, hipiotii au devenit corporatisti, inlocuind „broscutele“ VW cu SUV-urile, dar ideea de contracultura a facut, mai departe, cariera. Viziunea unei lumi in afara consumului care inrobeste omul si natura a devenit parte integranta a miscarii antiglobalizare si a angajamentelor ecologiste.
Si totusi, toate tribulatiile de ieri si de azi au ramas fara efecte palpabile. „Sistemul“ nu s-a schimbat in sensul dorit. Ba din contra, pare ca, in loc sa clacheze, capitalismul de consum a iesit mult intarit din deceniile de revolta contraculturala. Cultura „alternativa“ s-a dovedit a fi o mare afacere. Filme precum American Beauty sau Fight Club, care acuza alienarea individului in societatea de consum, incaseaza sume fabuloase. Muzica rebelilor de la Nirvana sau Pink Floyd s-a vandut in zeci de milioane de discuri. Accesoriile vestimentare ale hipiotilor, rockerilor si punkerilor, de la siraguri de margele la piercinguri, n-au subminat ordinea conventionala, ci au fost preluate si comercializate de industria modei.
Contracultura a sfarsit prin a impulsiona consumul. Cum s-a putut intampla asta? Este suficienta explicatia comoda a „cooptarii“ ? Pornind de la Hobbes, Freud si Marx, valorificand apoi sugestiile unor teoreticieni precum Thorstein Veblen, Pierre Bourdieu si Thomas Frank, autorii reconstruiesc ideea de contracultura si arata partea de vina a unei miscari care, mereu, a dat vina pe ceilalti. O analiza lucida a culturii populare, care foloseste resursele unor discipline ca filosofia, sociologia sau economia. O carte pe cat de solida, pe atat de antrenanta si distractiva, care ne ajuta sa risipim mitul si sa vedem unde au gresit rebelii.